Fragmente de portativ (2)

Eu: Te-ai transformat...
Ea: Nu pe mine ma asteptai?
Eu: Nu chiar, dar--
Ea: Dar ma vezi la fel de des, nu se poate sa nu-ti fi atras atentia.
Eu (perplex): Chiar nu cred ca te cunosc. Vreau doar--
Ea: Sa te duc la ea. Sa te ajut cu ea?
Incuviintez. Ea rade, un ras usor si machiavelic ca si cum stie raspunsul la tot si ar fi o joaca pentru ea sa-mi faca pe plac dar o parte sadica din ea mai vrea sa se joace.
Ea: Crezi ca te asteapta?
Eu: Nu cred, dar poate...
Ea: Nici nu cred ca te mai cunoaste dar oricum...
Si s-a transformat.
Si multumesc ca m-ai trezit...